Gabor Mate a povestit o întâmplare destul de recentă, când venea de la una dintre conferințele unde fusese speaker. Era la aeroport și soția sa l-a sunat în ultimul moment și i-a spus că nu mai poate veni să-l ia, deși așa se înțeleseseră. A fost nevoie să ia un taxi până acasă. Era furios…
Și când a ajuns acasă, ce credeți că a făcut? N-a mai vorbit cu soția lui o zi. O zi.
Apoi, și-a dat seama că furia lui nu a fost din cauză că soția nu a mai ajuns la aeroport. Furia era de fapt durerea care venea dintr-o rană de abandon. Abandon pe care l-a trăit când avea 11 luni, când mama lui l-a încredințat unui străin.
„Așa că am reacționat către soția mea ca și cum aș fi fost un copil”, spune Gabor Mate.
Câteva idei:
- Partenerul de viață, copilul, părinții sau alte persoane apropiate ne pot activa niște răni mai adânci.
- Nu este partenerul cauza rănii noastre, partenerul doar „apasă” pe o rană de-a noastră sensibilă, venită din trecut.
- Când se activează trauma, oamenii sunt blocați în niște reacții care seamănă cu reacțiile unui copil.
- Rana pe care o avem se manifesta când și când. Poate trece o perioadă de timp în care să nu se manifeste. Ea se manifestă într-un context.
- Avem două opțiuni: 1) să aleg să mă uit la trigger (și „să dau vina” pe partener) sau 2) să aleg să mă uit la mine, la durerea care e dedesubt. ( Dacă dorești să vezi cum descrie Gabor Mate aceste 2 opțiuni, poți vedea un scurt video „You are in control, not your triggers” de 8 minute).
Câteva cuvinte despre Gabor Mate:
Este medic de origine maghiară, autor a patru cărți ( „Când corpul spune NU”, „Pe tărâmul fantomelor înfometate”, „Minți împrăștiate”, „Mitul normalității”). Este foarte cunoscut pentru expertiza lui în adicție, traumă, dezvoltarea copilului, relația dintre stres și boală. Mi-a plăcut mult filmul lui documentar din 2021, „Înțelepciunea traumei”, pe care-l puteți vedea aici https://thewisdomoftrauma.com/
