Ne plângem că avem relații superficiale.
Ne plângem că munca pe care o facem nu e chiar ceea ce ne dorim.
De fapt, de ce ne este teamă să ne implicăm cu totul în munca și relațiile noastre?
Sunt trei temeri.
„În primul rând, avem o teamă de regret. Ne facem griji că, dacă ne implicăm în ceva, vom regreta mai târziu că nu ne-am implicat în altceva. De ex. dacă lucrez acum la un proiect și capăt experiență într-un domeniu, s-ar putea să regret peste 10 ani că nu m-am dus către alt domeniu care ar putea fi mai bine plătit.
În al doilea rând, avem o teamă de asociere. Credem că dacă ne angajăm în ceva, ne va amenința identitatea, reputația, sentimentul nostru de control. De ex. dacă intru acum într-o relație de cuplu, am teama că va fi nevoie să renunț la o parte din identitatea mea pentru a mă potrivi în relație.
În al treilea rând, ne este teamă de a ne pierde. Ne temem că, dacă ne angajăm în ceva, responsabilitățile care vin odată cu angajamentul ne vor împiedica să fim totul, peste tot. De ex. dacă stau aici, în întâlnirea aceasta poate pierd altceva interesant ce aș putea face.
Aceste temeri încep să se risipească pe măsură ce avem profunzime și angajament.
În timp, angajamentul tău devine o parte din ceea ce ești ( și regretul se estompează).
În timp, angajamentul tău se transformă în confortul profund și siguranța pe care ți-o oferă o relație de cuplu sănătoasă ( și se reduce mult teama de asociere).
În timp, nu te mai temi că ratezi ultima noutate pentru că poți merge în profunzime și poți face ceva ce dă sens vieții tale.”
Pete Davis: Dedicated: the case for commitment in the age of infinite browsing.
